De anul trecut am vrut să verific cum se descurcă pe zăpadă cauciucurile de iarnă Nokian WR A4 în combinație cu tehnologia SkyActive de pe Mazda 6 165 AT, modelul din 2019 și abia acum mi-am făcut timp să și testez cu adevărat acest aspect.
Printre noi sunt (din păcate) suficient de mulți oameni ce afirmă că vremea cauciucurilor de iarnă a trecut și că actualele condiții climatice ne determină (în cel mai bun caz) să migrăm către soluții all season. Nu zic că nu e așa, numai că eu sunt adeptul folosirii seturilor de iarnă pentru iarnă și a celor de vară pentru vară. Combinația all season nu mi-a plăcut (e drept nici nu am avut curajul să folosesc așa ceva) – poate că la un moment dat o să îmi schimb ideea.
Și spun asta din perspectiva unui șofer care iarna bate câteva mii de km ca să ajungă în zonele de schi din Franța/Italia/Austria/Germania și face asta de 15 ani. Tot timpul am avut cauciucuri de iarnă care m-au ajutat enorm ori de câte ori a nins serios pe autostradă. În același timp am avut norocul să nu trebuiasă să folosesc niciodată lanțuri prin zonele în care am fost, cauciucurile de iarnă fiind suficiente.
În decembrie 2019 mi-am pus pe mașină – Mazda 6 combi, modelul 2019, 165 cu transmisie automată și SkyActive – un set de 4 cauciucuri de iarnă Nokian WR A4 și am sperat că o să le pot testa. Am avut norocul să prind la mustață 7 zile de schi în Italia numai că drumul a fost unul de primăvară (3-15 grade, fără zăpadă sau ploaie) așa că nu am putut să îmi dau seama ce pot face cauciucurile astea. Nici iarna asta lucrurile nu au stat altfel, până acum, în weeked, când am decis să fac o aroganță și să încerc să urc până la stațiunea Mădărași din Harghita – apropo, încercați să ajungeți acolo că o să vă placă.
Drumul cel mai bun este cel prin Zetea (nu varianta prin Vlăhița), care are o bucată de vreo 10 km de urcuș în pantă, cu bucăți aflate în umbră unde zăpada se păstrează mult timp.
Spre surprinderea mea am fost lăsat să urc (jos există barieră și un fel de paznic ce are grijă să nu urce oricine) fără să am lanțuri – inițial m-am gândit că fiind deja martie, drumul e liber și nu sunt probleme. În realitate nu a fost deloc așa, majoritatea drumului fiind acoperită de zăpadă, uneori cu șanțuri înghețate. Iar ca treaba să fie și mai faină, drumul nu este peste tot suficient de lat încât să permită trecerea lejeră a două mașini.
După cum am spus, am pornit să urc fără să am imaginea completă a ceea ce mă așteaptă – a fost prima dată când am vizitat locul și am rămas plăcut impresionat. E drept, am avut parte de o vreme excepțională.
Mazda G Vectoring și Nokian WR A4
Mazda folosește tehnologia G Vectoring pentru stabilitate, mai ales în condiții de drum ud/înghețat. Știam că mașina are și m-am gândit că o să fie palpitant, ceva de genul filmului acesta:
Sincer să fiu nu știam la ce să mă aștept când am început urcarea spre Mădărași.
Cauciucurile Nokian WR A4 sunt relativ noi – cred că am vreo 6000 de km cu ele, toți pe asfalt și din păcate pe temperaturi de peste 4 grade – iar drumul părea în regulă, cu 3 grade jos. Profilul pentru WR A4 este unul mixt, pentru performanță și aderență, după cum spune Nokian pe site.
Jumătate de cauciuc e construit pentru aderență pe zăpadă, cealaltă pentru a putea evacua rapid apa sau zăpada topită. Pe drum uscat, la temperaturi de până în 5 grade nu am avut până acum niciun fel de probleme cu ele: aderență bună, stabilitate, poate un zgomot de rulare ceva mai ridicat.
Urcare spre Mădărași, pe drum acoperit de zăpadă
Și am început să urc. Primul bucată (să zicem 1 km) era curată, în soare și fără gropi, o plăcere să urci. Apoi brusc intri în pădure unde situația s-a schimbat complet: zăpadă bătătorită care la prima vedere nu ridica niciun fel de probleme mai ales că nu era nici pantă. Intri pe o zonă umbrită unde descoperi că drumul e neted, doar că e acoperit de zăpadă înghețată, cu ceva urme de pietriș. Mașina a mers foarte ok, ca pe asfalt.
Mai mergi puțin și lucrurile încep să se complice: pe bucățile de drum care ajung să stea în soare pe la miezul zilei încep să se facă șanțuri care evident că vor îngheța când dispare soarele. Am intrat pe una dintre ele și nu am realizat schimbarea (din cauza trecerii rapide de la soare la umbră) și nu am trecut cutia de pe modul automat pe manual, fapt care a ținut mașina în treapta a treia, cu ceva viteză. A trebuit să intru pe un podeț unde era și gheață, moment în care am simțit că lucrurile încep să se complice – am păstrat accelerația la același nivel, nu am bruscat volanul și combinația de G Vectoring și aderență m-a ținut pe traseu.
Din acest moment drumul a fost numai zăpadă până sus, cu câteva curbe strânse, aflate în pantă unde mă așteptam la peripeții, treabă ce nu s-a întâmplat. Am urcat fără niciun fel de probleme la o temperatură de -7 grade Celsius în soare.
Aici e dovada:
Iar la coborâre a fost și mai fain, am trecut cutia din modul automat pe cel manual. Cu treptele 1 și 2 am coborât același drum fără niciun fel de problemă de aderență.
Și cam ăsta a fost testul pe care l-am tot așteptat de mai bine de un an. Vine în combinație cu câteva scurte reprize de urcat către Dâmbul Morii pe zăpadă proaspătă, unde din nou mașina s-a descurcat excelent. Mi-ar fi plăcut să văd și cum se comportă pe zăpadă topită, în pantă.
Pe uscat, lucrurile sunt foarte ok: anul trecut m-am lăsat dus de Here WeGo pe un drum uscat ce trecea prin Turracher Höhe, cu o pantă incredibilă de 23%, unde mașina s-a descurcat excelent cu aceleași cauciucuri.
Concluzia mea: combinația de G Vectoring și Nokian WR A4 și-a făcut treaba excepțional atunci când am avut nevoie. Nu înseamnă că de acum o să mă duc ca nebunul pe coclauri fără lanțuri, pe zăpadă proaspătă și să sper că nu o să am probleme.
Spun doar că pe condiții de utilizare normale, cauciucurile astea și-au făcut treaba și sunt mulțumit de ele.